Cum creste un pui de om

Saptamanile minune- The Wonder Weeks

Dupa cum spuneam intr-un alt articol, primul salt mental (sau puseu de crestere) al lui M. ne-a luat prin surprindere. Nu prea am stiut de capul nostru vreo saptamana, dar, dupa ce ne-am mai revenit, am inceput sa caut informatii despre dezvoltarea mentala a bebelusului si am fost indrumata catre aplicatia The Wonder Weeks. Aceasta aplicatie ne-a pregatit putin pentru ceea ce ne asteapta pe viitor, deoarece descrie in detaliu fiecare salt mental, ce invata nou bebelusul in timpul acesta, cum se mai dezvolta si, foarte important, calculeaza bazat pe data posibila a nasterii momentele in care incepe si se termina fiecare salt.

Intre timp am aflat ca exista si o carte, scrisa de Frans X. Plooij si Hetty van de Rijt, numita The Wonder WeeksHow to Stimulate Your Baby’s Mental Development and Help Him Turn His 10 Predictable, Great, Fussy Phases Into Magical Leaps Forward. 

Aceasta carte sustine ca ii poate ghida pe proaspetii parinti pe parcursul primelor 60 de saptamani de viata ale micutului lor, alertandu-i asupra schimbarilor de comportament ce pot veni in timpul celor 10 salturi mentale si oferind idei care pot face mai usoara aceasta perioada, atat pentru parinti cat si pentru copil. 

51DngX9OsoL

 

Fata de aplicatie, unde sunt descrise regresiile, salturile si ce am putea face, in mare, pentru a-l ajuta pe cel mic, in carte putem gasi si multe jocuri si activitati, o descriere mai aprofundata a comportamentului copiilor si multa sustinere pentru parintii care incep sa se simta coplesiti.

Va urez spor la citit si fooooarte multa rabdare!

 

Anunțuri
Handmade

Cu ce imi mai omor timpul…

In tineretea mea indepartata imi placea mult sa creez diverse. Eram lipita de Pinterest mai ceva ca tapetul de perete si incercam zilnic ceva nou. Apoi am inceput sa fiu mai ocupata cu munca, facultatea, mai atenta cu banii, si am cam renuntat. De cand stau acasa cu bebe, insa, mi-am reamintit de vechile mele metode creative de a trece timpul, asa ca am reinceput sa lucrez handmade.

Primul meu proiect a fost o carticica senzoriala pentru un baietel nazdravan. A durat mai mult decat ma asteptam, in mare parte pentru ca mi-am iesit putin din mana, dar sper ca urmatoarea sa mearga mai lin. Imi doresc sa incerc si alte modele, poate ceva kit-uri pentru calatorii, cu activitati pentru cei mici, obiecte decorative si altele asemenea. Iar m-am lipit de Pinterest :)).

Pana la urmatoarea postare, va las cu cateva poze ale creatiei mele.

Sper ca baietelul careia ii este destinata sa se distreze cu ea si sa invete multe lucruri despre texturi, materiale si culori!

Cum creste un pui de om

Te vad cum cresti pe zi ce trece…

… Si imi incalzesti inima cu fiecare zambet si fiecare discutie pe care o purtam. In fiecare zi apare ceva nou, un gangurit, o miscare, o reactie si vad ca vrei din ce in ce mai mult sa stai cu noi. Te vad cum te chinui sa stai treaz, desi ochisorii tai ar vrea sa doarma si nu imi vine sa cred cat de mare e azi puiul meu mic.

Iubesc sa iti descopar placerile, sa te vad cum imi zambesti dimineata cand te mut cu noi in pat, sa razi cand stai in leagan si iti asculti cantecele, cum pe zi ce trece esti mai aproape de a descoperi ca poti si singur sa il folosesti, cum asculti linistit cand iti cand Lorelei, cat de tare te bucuri de o baita si cat de relaxat esti cand iesim afara impreuna. Ador sa te simt cuibarit langa mine, sa iti miros parul si sa simt caldura trupusorului tau.

Esti puiul meu curajos si in curand o sa inveti toate nazdravaniile cu tati iar eu o sa mor si o sa inviez de 100 de ori cand o sa vad ce faceti impreuna, pentru ca de cand ai aparut pe lume, imi fac 1000 de griji pentru tine, desi stiu ca totul e in regula.

As vrea sa pot ingheta momente in timp, sa le am pentru totdeauna, sa revin la ele atunci cand am nevoie, dar nu pot decat sa te privesc si sa ma apuce melancolia, pentru ca niciodata nu ai fost atat de mare si niciodata nu vei mai fi atat de mic.

Oricat de mult te vreau mereu mic si oricat de mult ma doare ca va veni o vreme in care nu o sa mai ai nevoie de mine, vreau sa cresti mare, sa nu-ti pierzi niciodata setea de cunoastere si sa nu lasi pe nimeni si nimic sa te tina in loc.

Cum creste un pui de om

Puseul de crestere din saptamana 6

Initial nu prea am stiut ce ne loveste. Ne gandeam la colici, constipatie, dar numai la puseu de crestere nu. Dupa vreo saptamana de indicii de la bebe, cu nopti usor mai agitate, parca manca mai putin decat de obicei, parca vrea mai mult in brate, ne-a lovit din plin cu 3 zile si nopti in care nu stiam cum sa facem schimb de tura unul cu celalalt, pentru ca bebe era super agitat, nu prea dormea nici ziua, nici noaptea, manca des si putin si daca nu statea lipit de piele de om era soc si groaza. Sunt sigura ca ne-a auzit lumea pana in Piata Victoriei.

Cea mai buna solutie gasita pentru zi a fost Manduca. Life savior, jur. Desi a fost canicula, am suportat amandoi cu stoicism iar cand bebe se incalzea prea tare ne anunta prompt. Noaptea nu prea am avut solutii. Faptul ca are patutul lipit de al nostru nu a ajutat prea mult, doar i-a permis lui sa ma bata mai usor cand incercam sa dorm. Parca il auzeam: „Femeie, daca eu nu dorm, nimeni nu doarme!” Asa ca am facut cu randul noptile, macar unul dintre cei doi zombie sa fie odihnit, chiar daca bebe prefera sa stea pe zombie-mama mai tot timpul.

La finalul celor 3 zile de foc, furtuna s-a linistit la fel de brusc precum a pornit. Matei a reinceput sa doarma noaptea, chiar daca in continuare ziua nu este prieten cu somnul, mananca iarasi bine si este per total mai zen. Ca si noutati, a crescut cam 2 centimetri, isi tine mai bine capul, sta minute intregi pe burta si priveste in jur, se supara foarte tare daca il intorc inapoi pe spate si si-a descoperit o noua pasiune: alpinismul. Ii place mult sa il sustinem la verticala si sa incerce sa ne escaladeze.

Asadar, rabdare, parinti care, ca si mine, cautati in miez de noapte raspunsuri pentru agitatia brusca a copilului. E o perioada in care el creste si voua va cresc peri albi. Va trece repede si veti fi uimiti de cate poate face acum puiul vostru de om.

Noi 3

Cand vei fi destul de mare…

… si vei veni acasa dupa o petrecere de-aia cu strigaturi, o sa te las sa dormi. O ora. Dupa care o sa incep sa dau cu aspiratorul. Dupa o jumatate de ora o sa mut niste borcane fooooarte zdranganitoare. Apoi te mai laa 50 de minute si incep sa rearanjez cratitele in bucatarie. Iau o pauza vreo jumatate de ora si gasesc ceva de scapat. Si asa mai departe, ma mai gandesc eu pana atunci.

Dar probabil ca o sa imi treaca pana atunci, pentru ca momentan te tin pe piept si esti mic, cald, moale si sughiti precum cetateanul turmentat, fara sa stii tu inca prea multe despre care e treaba cu ziua si cu noaptea…

Somn usor, pui pufos!

Noi 3

Povestea noastră

Până acum o lună și jumătate eram 2. Eu și jumătatea mea, uniți de o dragoste nebună ce ne-a luat prin surprindere, în momente din viață pe care amândoi le consideram nepotrivite. Puțin spus că ne pierdusem speranța. Ca o tornadă am decis să ne căsătorim, la fel am decis că ne dorim un copil. Și așa am început un nou capitol…

Povestea noastră în 3 începe într-o zi caldă de vară, când, deși nerăbdătoare, nu mă așteptam să mă întâlnesc cu îngerașul meu. După mai mult de 3 ore de așteptat pe holurile maternității Polizu, pentru penultimul control înainte de termen, flămândă și însetată, am pornit spre casă împreună cu soțul meu. Eram țeapănă, mă durea mijlocul de abia mergeam, nu puteam nici măcar ridica piciorul dar, după ce aflasem că încă mai am de așteptat cateva zile până să se declanșeze nașterea, nici măcar nu m-am gândit că aș putea naște în aceeași seară.

Ajunsă acasă, am încercat să ma odihnesc câteva ore, fără succes, fiindcă durerile erau din ce în ce mai intense. Așa că după vreo 2 ore de perpeleală m-am dus până în bucătărie. M-am așezat pe scaun și fără vreun avertisment, spre șocul meu și al soacrei, s-a rupt apa.

Am plecat la spital, ca o floricică, fară emoții, așteptându-mă să scap repede și să plec acasă în 2-3 zile. Că toate speranțele mele de naștere ușoară au fost spulberate, e o altă poveste. Chiar și așa, după un travaliu deosebit de dureros, o naștere cu complicații pe care acum o alint „exorcizare” si după 30 de ore în care nu mi-am vazut copilul și nici nu am putut afla mare lucru despre el, ne-am întâlnit. Aș vrea să spun că prima vedere a fost cu fluturași și focuri de artificii, dar nu a fost așa. A fost o ușurare, într-adevăr, să îl văd în sfârșit în brațele mele, dar mă simțeam ciudat. Parcă totul era mecanic. Lucrurile s-au mai schimbat după ce am ajuns acasă și am început să ne obișnuim unul cu celalalt iar acum, la o lună și jumătate mai târziu, nu mi-aș mai putea imagina viața fara el. Mă uimește zilnic cu lucrurile pe care le face și abia aștept momentul în care vom putea interacționa cu adevărat.

Cu bune și cu rele, am pornit toți 3 pe un drum necunoscut dar presărat cu momente magice de care ne bucurăm zilnic, indiferent de starea de spirit a fiecăruia și de oboseală. Acum suntem 3, așa cum ne-am visat și putem spune cu siguranță în glas că o să fie o călătorie deosebită, din care vom depăna amintiri și vom retrăi momente toată viața.